Contract sau Gentlemen’s Agreement?
Sistemul de drept romanesc este formalist, iar modificarile legislative din ultima vreme l-au transformat intr-unul excesiv de fomalist. In ce sens? In sensul ca, desi intelegerile verbale sunt recunoascute de lege ca fiind contracte, nu este suficienta totusi o strangere de mana. Motivele sunt impuse unele de lege, iar altele de practica.
Spre exemplu, daca intre partile contractante se naste un diferend, o intelegere care nu este concretizata intr-un contract scris cu greu poate fi probata si nu intotdeauna in totalitate. Prin urmare, desi legea recunoaste ca fiind valabile aceste intelegeri de tipul “gentlemen’s agreement”, partile nu beneficiaza de protectie legala suficienta.
Situatii ce apar in lipsa contractelor scrise
Exista situatii in care oamenii aleg sa incheie conventii verbale, iar apoi sa-si trimita reciproc e-mail-uri. Ce se intampla cu aceasta corespondenta, ce valoare are daca vrem sa dovedim ceea ce a fost stabilit prin intelegerea verbala?
Corespondenta reprezinta conform legii doar un mijloc secundar de proba. Nu are in niciun caz “forta”unui contrat scris. Uneori, corespondenta poate fi chiar paguboasa pentru parti deoarece oamenii au tendinta de a spune cat mai multe in corespondenta. Ori acest lucru este complet gresit. Orice corespondenta de tipul “roman fluviu”are ca efect distorsionarea intelegerii initiale.
Nici facturile acceptate nu sunt o garantie pentru obtinerea unei hotarari judecatoresti care sa oblige debitorul la plata. Trebuie ca oamenii sa inteleaga faptul ca facturile NU tin locul unui contract. Ele au rolul de document justificativ contabil si, eventual, de notificare. Dar nu clarifica aspectele contractuale si, uneori in litigii, pot fi chiar combatute cu succes.
Pe de alta parte, intelegerile verbale sunt greu de probat, dar si greu de executat. Din ce motiv? Din simplul motiv ca suntem oameni cu totii.
Raspunsul pe cat este de simplu, pe atat este de complicat sa tinem cont de acest lucru.
In negocieri, oamenii promit, fac compromisuri, pluseaza etc. si, intr-un final, incheie o intelegere. Fiecare are in minte propria imagine asupra detaliilor. Fiecare are propria imagine a discutiei, care de cele mai multe ori NU coincide cu cea a partenerului contractual. Intr-un fel este normal, pentru ca doi parteneri contractuali sunt in realitate doua persoane cu scopuri contrare care converg intr-un singur punct, si anume ca s-au ales unul pe altul sa deruleze o operatiune si in felul acesta au reciproc pretentii.
Ca exercitiu de imaginatie, sa spunem ca partile se inteleg sa zugraveasca o locuinta in schimbul unui pret. Insa nu incheie un contract scris, ci o intelegere verbala. Ele stabilesc ca materialele sa intre in pretul stabilit. Cu toate acestea, in timpul executarii lucrarii prestatorul realizeaza ca necesarul de materiale este mult mai mare decat cel anticipat, deoarece doar odata cu decopertarea poate observa ca sunt necesare si unele reparatii suplimentare. Ce se intampla in acest caz? Proprietarul va refuza probabil adaugarea unor costuri, iar prestatorul va refuza continuarea lucrarii intrucat devine prea costisitoare pentru el. Insa, niciunul dintre ei nu va sti cum sa actioneze pe mai departe daca intelegerea lor nu a devenit contract scris.
La fel ca in exemplul anterior, in orice tip de conventie pot aparea elemente surpriza sau, chiar daca nu sunt surpriza, partile sa nu isi aminteasca detaliile pe care nu le-au considerat importante la momentul intelegerii.
Sfatul nostru ca specialisti este ca orice intelegere, oricat de simpla ar parea, sa fie transpusa intr-un contract scris. Si orice contract scris sa contina detaliile pe care partile le considera importante, asteptarile pe care le au de la partenerul contractual. Modul de redactare a contractului trebuie insa lasat in mana unui specialist in drept. La fel ca sanatatea, la fel ca in orice domeniu in care este nevoie de expertiza si viziune de ansamblu, un specialist in drept va sti: cum trebuie alcatuit un contract in functie de nevoia clientului sau, va sti sa-l ghideze pe o cale cat se poate de sigura, va sti cum sa anticipeze efectele unor angajamente. Toate aceste lucruri se numesc “Atitudinea preventiva”.